despre noi

Se ridica o provocare: Olimpiadele Comunicarii. Se formeaza o echipa: aPRès nous (dupa simt practic as zice eu, ca prea multe legaturi intre membrii nu au fost inainte de concurs). Se da un obiectiv: finala. E flow-ul natural al concursului. Dar, pe tot parcursul preselectiei echipa aPRès nous a avut in vedere si scopul. Acela de a invata cum e sa lucrezi in echipa, cum se dezvolta o strategie si ce factori pot interveni in implementarea ei.

Stim acum ca o echipa nu inseamna 5 oameni in aceiasi incapere, cu 3 idei pentru 1 obiectiv. Ca sunt elementare efortul sustinut, increderea si respectul. Ca e si distractie dar si feedback …cand spiritele se incing. Ca fiecare avem puncte tari pe care construim, care se reflecta in munca noastra si pe care ni le recunoastem.

Strategia am pornit-o de la zero si am ajuns la 23,33. Cum am izbutit? Ne-am analizat publicul tinta, nevoile lui si evident ne-am legat de un mare beneficiu pe care puteam sa il aducem: publicitate. Am construit mesaje pe care sa le transmitem pe canale potrivite, am propus evenimente cu mare tam-tam si o seara de inalta tinuta. Spre final ne-am calculat bugetul si am gandit o metoda de evaluare a campaniei pentru a vedea daca pretul platit a fost cel corect. In paralel cu strategia am gandit si implementarea ei. Am avut in vedere gradul de eficienta a unei actiuni sau de risc. Am avut in vizor atitudini ce pot fi declansate si reactii cerute.

Am vorbit de cheia unui succes dar mai sunt multe usi de deschis. Avem finala si o atentie deosebita de acordat unui obiectiv.

Am vrut sa vorbesc cu sinceritate despre un suflet. Apoi am crescut miza. Doream exactitate, precizie. Dar cum as fi putut? Cum sa-l cobor intr-atat? E mult mai mult. Mi-e necunoscut oricum. Imi sopteste doar noaptea despre mine, despre dorinte ascunse, despre un EL. Poate nici nu ma cunoaste pe timp de zi. Poate nici nu e al meu si cu bunavointa mi-a fost imprumutat. Ma nelinisteste. Poate ar vrea sa fie al meu. Dar ce ne opreste? Nici macar asta nu stiu. Stii…eu il mai caut uneori si ziua, dar ajung la concluzia ca nu ne-a fost dat. Si atunci astept din nou noaptea.