eu eram genul de elevă care comenta la ore, puțin obraznică
), învățam doar când vroiam și când era cazul (eram totuși la cele mai bune școli și am avut medii foarte mari la admiteri). Mai și chiuleam – era singurul mod în care puteam să vizitez Clujul și Sibiul fără ca mama să știe. Nici nu mă costa nimic căci luam ocazia. Și le făceam pe toate, zic eu, la nivel de artă. Ieri, amuzant, am avut de prezentat un proiect. Însă, la începutul orei proful a zis că vrea să nu ne mai asculte și să ne predea el în schimb. Toată lumea mulțumită, fericită. Eu?! „Dar, domnule profesor, aș vrea totuși să ne ascultați. Este munca noastră și merită să fie evaluată.” Ha ha. Apoi, all eyez on me. Care mai de care priviri. Adevărul e că nici mie nu mi-a venit să cred după ce m-am dezmeticit. Oare acum sunt în ochii lor genul ală de colegă insuportabilă, tocilară gen?
.
2
Advertisement
This entry was posted in pe o scară de la 1 la 10. Bookmark the permalink.


