proaspata studenta, la Bucuresti – Comunicare Corporativa, am luat dinspre Alba Iulia spre noua mea destinatie trenul rapid de ora 13:00. Pana acum toate bune si frumoase.
De aici incolo… o multitudine de nemultumiri. As putea sa incep cu intarzierea de o ora si jumate pe care rapidul nostru a avut-o dar chiar nu mai conteaza si oricum toata lumea se plange de asta.
Vreau sa vorbesc de o fetita de 6 ani, Savu Olga Sidonia (cel putin asa mi-a zis ca se numeste). Fetita de care va spun statea pe treptile trenului in timp ce acesta era in deplasare deoarece `portile CFR-ului` sunt mereu deschise. Am incremenit. Am observat-o abia dupa ce un domn, care o privea de ceva timp, m-a intrebat cu un nemarginit cinism daca este a mea. Am sarit, am ridicat-o, am inchis usa (trantind-o de nervi) si apoi i-am explicat fetitei de ce nu e bine sa mai faca asa ceva.
Apoi, am intrebat-o de parintii ei (era evident ca se afla in tren ca sa cerseasca). Ea nu stia unde sunt acestia. I-am cautat impreuna in fiecare compartiment si in fiecare baie si… nimic. Situatia incepea sa ma depaseasca. Cu strangere de inima (si dupa sfatul unui baiat din tren) am decis ca in Brasov sa o predau politiei CFR-ului pentru a-i gasi parintii. Spun cu strangere de inima deoarece in Romania, din pacate, nu mai exista nici un fel de increde in autoritati sau structura medicala. Am decis sa ii anunt pe controlori si sa le sugerez sa cheme politia cu 10 minute inainte de a ajunge in statie. Initial au refuzat. Am schimbat tonul si le-am zis ca o sa ma prezint la ei inainte de Brasov si o sa coboram impreuna pentru a o incredinta autoritatilor.
Inainte de statie am scris pe o foaie datele mele de contact si ce imi spuse fetita despre ea. Am planuit de asemenea sa pastrez legatura cu cel care se va ocupa de cazul ei pentru detalii si sustinere. In final, evident, foaia a ramas la mine iar seful de post nu a dorit sub nici o forma sa se legitimeze (daramite sa imi lase un numar de telefon).
Acum. Ce e de facut?
Nici Dracul (Romania) nu e asa de negru . Dar schimbarea trebuie sa o cerem, sa nu o mai asteptam. Cui ii pot spune ca cersetorii nu trebuie sa ramana in tren (mai ales fara bilet)? Ca politia de tren sau controlorii trebuie sa se asigure ca usile trebuie inchise pe timpul deplasarii trenului?
Nu e mult, dar face diferenta chiar intre viata si, da, moarte!
.