despre noi

Entries tagged as ‘Uncategorized’

tu ce ai face?

October 2, 2009 · Leave a Comment

proaspata studenta, la Bucuresti – Comunicare Corporativa, am luat dinspre Alba Iulia spre noua mea destinatie trenul rapid de ora 13:00. Pana acum toate bune si frumoase.

De aici incolo… o multitudine de nemultumiri. As putea sa incep cu intarzierea de o ora si jumate pe care rapidul nostru a avut-o dar chiar nu mai conteaza si oricum toata lumea se plange de asta.

Vreau sa vorbesc de o fetita de 6 ani, Savu Olga Sidonia (cel putin asa mi-a zis ca se numeste). Fetita de care va spun statea pe treptile trenului in timp ce acesta era in deplasare deoarece `portile CFR-ului` sunt mereu deschise. Am incremenit. Am observat-o abia dupa ce un domn, care o privea de ceva timp, m-a intrebat cu un nemarginit cinism daca este a mea. Am sarit, am ridicat-o, am inchis usa (trantind-o de nervi) si apoi i-am explicat fetitei de ce nu e bine sa mai faca asa ceva.

Apoi, am intrebat-o de parintii ei (era evident ca se afla in tren ca sa cerseasca). Ea nu stia unde sunt acestia. I-am cautat impreuna in fiecare compartiment si in fiecare baie si… nimic. Situatia incepea sa ma depaseasca. Cu strangere de inima (si dupa sfatul unui baiat din tren) am decis ca in Brasov sa o predau politiei CFR-ului pentru a-i gasi parintii. Spun cu strangere de inima deoarece in Romania, din pacate, nu mai exista nici un fel de increde in autoritati sau structura medicala. Am decis sa ii anunt pe controlori si sa le sugerez sa cheme politia cu 10 minute inainte de a ajunge in statie. Initial au refuzat. Am schimbat tonul si le-am zis ca o sa ma prezint la ei inainte de Brasov si o sa coboram impreuna pentru a o incredinta autoritatilor.

Inainte de statie am scris pe o foaie datele mele de contact si ce imi spuse fetita despre ea. Am planuit de asemenea sa pastrez legatura cu cel care se va ocupa de cazul ei pentru detalii si sustinere. In final, evident, foaia a ramas la mine iar seful de post nu a dorit sub nici o forma sa se legitimeze (daramite sa imi lase un numar de telefon).

Acum. Ce e de facut?

Nici Dracul (Romania)  nu e asa de negru . Dar schimbarea trebuie sa o cerem, sa nu o mai asteptam. Cui ii pot spune ca cersetorii nu trebuie sa ramana in tren (mai ales fara bilet)? Ca politia de tren sau controlorii trebuie sa se asigure ca usile trebuie inchise pe timpul deplasarii trenului?

Nu e mult, dar face diferenta chiar intre viata si, da, moarte!

Categories: care societate?
Tagged:

intre imagine si aparente

April 22, 2009 · 1 Comment

`Adolescenta`. Multumesc de apreciere!

Stiu, am un metru si un pic. Am sclipiri in ochi, zambet inocent.

De aici ai tras tu concluzia ca sunt adolescenta?. Pai, iti lipseste cel putin un detaliu: varsta.

Contextul nu ti-a permis sa-l afli?  Eh na! Puteai sa ma intrebi. Asa aveai si tu o informatie, spuneai ca esti jurnalist. Caci, actuala ta concluzie putea sa o traga si angajatul de la benzinarie care e specializat in sters parbrize.

Dar de ce iti spun eu asta cand tu trebuie sa stii mai bine ca si mine?!

In plus, sa nu crezi ca mi-ai facut vreo favoare. Imaginea mi-o promovez in Campaign (noiembrie, 2007, pagina 15), o publicatie care nu-si permite sa se rezume la aparente.

Categories: care societate?
Tagged:

Bobo stie.

March 1, 2009 · 1 Comment

Din seria, primavara, ziua femeii  (demult nu am mai servit vreun cocktail :| ), atentii… apare primul martisor. Bobo tks. Mi-ar fi placut un ghiocel, dar da, `Pitzi light` mi se potriveste mult mai bine. Bobo stie. Nu degeaba e mare blogger si in PRIME, si mai vorbeste despre el la persoana a III-a.dsc00007-3.

Categories: prietenii
Tagged:

de 1 martie haideti sa mergem in Le General

February 26, 2009 · Leave a Comment

martisor_2_low

Categories: prietenii
Tagged:

start

February 22, 2009 · 2 Comments

destul cu generalitatile si absenteismul de pe blog. Am facut prea multe in ultima vreme ca sa nu va povestesc. In plus, sunt multe de care vreau sa ma plang. Si pentru mai multe vreau sa gasesc solutii.

dar, incep cu prezentul.

PR-ul nu a lipsit din viata mea. Zi de zi m-am jucat cu internalizarea ideilor si mesajelor, am consiliat si am recomandat. Acum sunt bucuroasa ca pot sa folosesc ceea ce am invăţat alături de 5 tineri entuziasti, membrii noi in organizatia PRIME Cluj-Napoca. Contextul: primul proiect al organizatiei care o sa ia startul pe 23 februarie şi o sa dureze 2 saptamani. Rolul meu: coordonator echipa.

Diana, Pisi, multumesc pentru propunere si provocare!

Categories: ce mai simt
Tagged: